Se spune că ochii sunt oglinda sufletului unei persoane, ei dând expresie chipului și profunzime privirii ca mijloc de comunicare. În mod similar, în portrete, ochii dau viață creațiilor plastice și transpun pe pânză idei și stări ale personajelor reprezentate. Ca element al feței, ochii reprezintă o provocare pentru orice artist, măiestria, talentul și experiența dovedindu-se în maniera de execuție a acestora.
Află din acest articol reguli de bază atunci când pictezi ochii într-un portret și câteva secrete și exemple de expresii autentice din operele unor artiști precum Leonardo Da Vinci, Vincent van Gogh sau Nicolae Tonitza.
Cum se pictează ochii într-un portret?
În primul rând, proporțiile ghidează amplasarea și dimensiunile ochilor în cadrul feței. În ovalul unui chip, ochii sunt situați la jumătatea verticalei feței, iar distanța dintre ochi este aproximativ egală cu lățimea unui ochi. În ceea ce privește conturul ocular, forma ochilor variază în funcție de persoană, dar în general, ochiul este ovoid sau migdalat. Se folosesc linii ușoare pentru a schița contururile. Pleoapa superioară este mai curbată și mai pronunțată, iar pleoapa inferioară este mai plată.
În mijlocul fiecărui ochi, se reprezintă cercul irisului, având grijă ca el să fie parțial acoperit de pleoapa superioară. Irisul este în mod normal puțin mai mare decât pupila și are o textură specifică, care trebuie adăugată ulterior în detaliu. Pupila va fi un cerc mai mic, a cărui poziție și iluminare depind de cadrul în care este plasat personajul din portret și de emoțiile pe care le comunică el sau mesajul pe care vrea să-l transmită artistul.
Genele și detaliile pleoapelor sunt foarte importante pentru impresia generală. La pleoapa superioară se adaugă o linie ușoară pentru a contura începutul genelor. Cele superioare sunt mai dese și mai lungi, iar cele inferioare sunt mai scurte și mai subțiri. Acestea pot fi indicate cu linii ușor curbate.
Sprâncenele se află deasupra ochilor, având o curbură naturală. Trebuie desenate respectând direcția naturală a firului de păr, având grijă ca forma acestora să fie proporțională cu fața, căreia să-i confere expresie.
În jurul ochilor se găsesc întotdeauna umbrele naturale create de pleoape, sprâncene și nas. Ele vor da adâncime schiței și vor ajuta la realizarea unui efect mai realist. Detaliile fine ale irisului, precum texturile și reflexiile luminii, dau ochilor un aspect strălucitor.
Ochi memorabili în picturi celebre
Picturile marilor artiști sunt exemple grăitoare ale măiestriei de a picta ochii. Mona Lisa lui Leonardo da Vinci (1452-1519) rămâne un mister și pentru specialiștii în artă. Ochii personajului sunt pictați astfel încât, din orice punct ai privi portretul, se uită în ochii privitorului. Expresia este enigmatică, ochii ei deopotrivă spun multe și ascund și mai multe. Sesizăm blândețe, o ușoară distanță afectivă, melancolie și poate resemnare mândră.
Unul dintre cele mai cunoscute autoportrete ale lui Van Gogh (1853-1890), creat în 1889, este un exercițiu de linie în stilul caracteristic al artistului, în care ochii sunt pictați cu tușe care variază în grosime și direcție, impresia fiind o privire tristă, o mâhnire și o tulburare adâncă, populată cu obsesii, a pictorului.
Nicolae Tonitza (1886-1940) este un nume de referință în pictura românească, recunoscut pe plan internațional. Ochii pictați de Tonitza nu sunt realiști, însă impresia lăsată de ei este foarte puternică asupra privitorului. Pictorul se concentrează pe expresie, schițând ochi negri și rotunzi, marcă a uimirii și inocenței, care te privesc și care își comunică propria lume interioară de copil care se miră și descoperă, cu seriozitate și melancolie. „Fata pădurarului” (1924) este un astfel de portret, de o gingășie emoționantă.
Pictarea ochilor într-un portret înseamnă mai mult decât redarea unor trăsături fizice, este o invitație de a surprinde esența personajului, emoțiile și poveștile pe care privirea le transmite. Prin proporții corecte, detalii subtile și atenție la expresie, artiștii reușesc să creeze ochi care comunică și fascinează, transformând portretele în opere care transcend timpul.
