„Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană.” Dacă n-ai recunoscut citatul, îți spun că-i aparține lui Pavel Puiuț, personaj interpretat magistral de regretatul Gheorghe Dinică în Filantropica (2002), unde era completat de îndemnul „Fii profesionist, ce dracu!”, informează actsipoliton.ro.
Pe cerșetori îi vedem zilnic în mijloacele de transport în comun sau la semafor, târându-se printre picioarele călătorilor sau captându-ne atenția cu câte un discurs extrem de eficient, care le asigura pâinea cea de toate zilele.
Ei supraviețuiesc datorită eficienței modului de comunicare pe care îl practică.
Ce îi face să aibă rezultate atât de bune încât au, în viața reală, case cu multe etaje și plecări în excursii spre destinații tropicale?
Ei sunt profesioniștii care livrează un mesaj structurat, în fața unui public pe care l-au studiat la perfecție, având la dispoziție uneori doar 30 de secunde. Sunt conciși, speculând slăbiciunile noastre asumate.
Pe unii chiar ajungem să îi simpatizăm, gândindu-ne cum ar fi să ajungem în situația lor. Cât de greu ne-ar fi. Adică și-au atins scopul cu măiestrie.
Uneori, chiar și după câteva zile, îți aduci aminte de povestea care ți-a atras atenția și te-a făcut să duci mâna a buzunar, pentru a da „un bănuț” celui aflat în nevoie.
Cerșetorii sunt foarte buni în a-i face pe oameni să le pese. Dar „să îi facă pe oameni să le pese” nu e un lucru pe care trebuie să îl facă doar persoanele în nevoie sau instituțiile caritabile.
Managerii trebuie să îi facă pe oameni să le pese suficient de tare cât să îndeplinească sarcini complexe, muncind mult și bine.
Profesorii trebuie să îi facă pe elevi să le pese de literatură.
Activiștii trebuie să îi facă pe oameni să le pese de inițiativele consiliilor locale.
Sentimentele îi inspiră pe oameni să acționeze.
Poate că la ultima ședință pe care ai avut-o împreună cu colegii tăi te-ai gândit și tu la fel cu ceilalți: „Sunt atât de apatici”, „De-abia așteaptă să se termine întâlnirea ca să își vadă de treburile lor și să nu facă nimic”.
Există o soluție pentru asta!
Chip si Dan Heath ți-o prezintă în cartea „Idei cu lipici. De ce unele idei supraviețuiesc, iar altele pier”
Nu orice idee merită să persiste. Dar această nevoie apare între o dată pe lună și o dată pe săptămână, între 12 și 52 de ori pe an.
În cazul managerilor, este vorba de „idei mari”, legate de noi orientări strategice și instrucțiuni cu privire la comportament.
Profesorii încearcă să le transmită elevilor teme, conflicte și tendințe, genul de teme și modalități de gândire care vor dura mult după ce informațiile specifice se vor fi atenuat.
Autorii de editoriale încearcă să schimbe opiniile cititorilor referitoare la problemele politice.
Liderii religioși încearcă să împărtășească înțelepciune spirituală credincioșilor.
Organizațiile nonprofit încearcă să îi convingă pe voluntari să contribuie cu timpul lor, iar pe donatori să contribuie cu bani la o cauză demnă.
Care sunt principiile unei idei de SUCCES?
PRINCIPIUL 1: SIMPLITATEA
Pentru a ajunge la esența unei idei, trebuie să fii maestru al excluderii. Trebuie să prioritizezi fără milă. Trebuie să creezi idei care să fie atât simple, cât și profunde.
Regula de Aur reprezintă modelul suprem de simplitate: o afirmație nu mai lungă de o propoziție, dar atât de profundă, încât unui individ i-ar putea lua și o viață întreagă să învețe să o urmeze.
PRINCIPIUL 2: CARACTERUL NEAȘTEPTAT
Trebuie să încalci așteptările oamenilor. Trebuie să vii în contradicție cu intuiția lor.
Pentru ca ideea ta să dăinuie, trebuie să generezi interes și curiozitate. Putem păstra curiozitatea oamenilor pe o perioadă lungă de timp „descoperind sistematic lacune” în cunoștințele lor și apoi completându-le.
PRINCIPIUL 3: CARACTERUL CONCRET
Trebuie să le explici prin prisma acțiunilor omenești, a informațiilor senzoriale.
Aici eșuează atât de multe dintre comunicările din afaceri.
Declarații ale misiunii, sinergii, strategii, viziuni, toate sunt adesea atât de ambigue, încât frizează absurdul. Ideile persistente în mod natural sunt pline de imagini concrete, deoarece creierul este programat să își amintească date concrete.
PRINCIPIUL 4: CREDIBILITATEA
Ideile persistente trebuie să se bucure de încredere. Avem nevoie de modalități care să îi ajute pe oameni să verifice singuri ideea – un soi de filosofie de felul „încearcă înainte să cumperi”, pentru lumea ideilor. Când încercăm să demonstrăm ceva, majoritatea apelăm instinctiv la cifre concrete. Dar în multe cazuri aceasta este chiar abordarea greșită. Și poți afla în carte de ce.
PRINCIPIUL 5: EMOȚIILE
Îi facem pe oameni să le pese de ideile noastre făcându-i să simtă ceva.
Cercetările arată că oamenii au mai multe șanse să facă un act de caritate pentru un individ nevoiaș decât pentru o întreagă regiune săracă. Suntem programați să simțim lucruri pentru oameni, nu pentru noțiuni abstracte.
PRINCIPIUL 6: POVEȘTILE
Pompierii fac schimb de povești după fiecare incendiu și în acest fel își multiplică experiența: după ani de zile în care au auzit tot felul de povești, au un catalog mai bogat și mai complet al situațiilor cu care s-ar putea confrunta în timpul unui incendiu și al reacțiilor potrivite în astfel de situații.
Orice idee de succes este o Poveste Simplă, Neașteptată, Concretă, Credibilă și Emoționantă.
Dar pentru a ajunge să stăpânești arta ideilor cu lipici trebuie să depășești Blestemul Cunoașterii de care suferim cu toții.Distribuie in retelele sociale.
